vineri, 5 august 2016

Copilul rade: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul"!

Copilul rade: "Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta: " Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"
Batranul tace: "Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
                                           (Lucian Blaga)


        Am sa incep prin a va spune, desi stiu ca ati mai auzit asta pana acum de cateva sute de ori, ca in fiecare dintre noi este un copil. Si stiu ca, uneori, de fapt de multe ori, v-ati dorit ca macar o zi sa puteti da timpul inapoi si sa redeveniti copii. De ce? Pentru ca in copilarie totul era posibil, pentru ca, atunci cand am fost copii, am crezut in magie, am crezut ca orice este posibil, am crezut in vise si nu am tinut cont de limite. Am vrea sa putem redeveni copii, sa nu mai avem nici o grija, nu? Macar pentru putin timp! Asa, si? Care e problema? Cine ne opreste? Singurele limite sunt cele pe care ni le impunem noi.
        Am sa imi amintesc cu drag, cum fac intotdeauna de altfel, de copilarie si de jocurile pe care le jucam cand eram copii. Nu prea aveam jucarii, iar cele pe care le aveam erau facute de noi: papusi din matase de porumb sau papusi din ate facute la lucru manual, niste castele facute din nisipul gasit in mijlocul drumului la tara sau din pietrele gasite pe camp, si, daca eram norocosi, vreun album cu timbre, o papusa mica sau un titirobil. Si chiar daca jucariile aproape lipseau, jocurile ne-au incantat si leganat copilaria: "De-a v-ati ascunselea!", "Tara, tara, vrem ostasi!", "Taranul e pe camp!", "Castel", "Flori, fete si baieti!", "Tari, orase" etc. Umblam desculta pe pamantul reavan, prin "colbul" din mijlocul drumului, prin paduri vechi si misterioase, prin lanuri coapte de grau, cu maci dupa ureche si cu cirese in san. Faceam mancare din pamant si apa si o ornam cu florile culese de pe camp, ascultam vesnic o singura poveste stiuta si spusa de bunica, "Padureanca",  in timp ce aproape adormea trudita dupa ce muncise o zi intreaga pamantul. Imaginatia mea era atat de mare, incat de fiecare data mi se parea ca ascult o alta poveste! 
        Zambesc! Cu drag! Fara tristete ca s-a terminat! De ce? Tocmai pentru ca nu s-a terminat! Eu inca mai sunt copil! Copilaria mea continua alaturi de piticul meu! Ne jucam impreuna, radem, uitam de griji (mai ales eu)! Cerul e la fel de albastru, iarba la fel de verde si nisipul...inca mai avem nisipul...
          Recent, jucaria noastra preferata a devenit nisipul kinetic. Ce este nisipul kinetic? Este un nisip magic, care poate fi folosit in casa, fara sa devina cosmar pentru parinti la sfarsitul jocului. Nu se usuca, nu se risipeste, nu iti murdareste mainile si nici casa, este 100 % sigur si non toxic.Cu imaginatie poti crea din nisip kinetic ce doresti (castele, poti deveni un masterchef, sau poti crea o vacanta pentru papusile copilei tale). Pentru mine, copilul adult, nisipul kinetic este o adevarata terapie antistres. Nici nu va imaginati ce placut este sa il tii in mana, sa il simti cum ti se scurge printre degete.
     Asa ca, daca anul acesta, tu (copilul din tine) si copilul tau nu veti putea ajunge la mare sau in coltul de natura visat, le puteti aduce la voi acasa! E chiar atat de simplu! 


       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu